Date desfăşurare curs: 18, 25 martie, 1, 8 şi 15 aprilie.

***Vârsta minimă de participare: 18 ani.

De ce am citi dialogurile lui Platon astăzi? Dacă ne gândim la importanţa pentru cultura universală (dar şi pentru cea individuală, proprie), dialogurile platoniciene sunt opere fundamentale. Nu se poate concepe civilizaţia europeană clasică fără aportul platonismului. Când folosim termeni esenţiali precum idee, eros, suflet, cunoaştere, frumuseţe, adevăr etc., nu facem altceva decât să ne racordăm la una dintre rădăcinile cele mai sănătoase ale culturii noastre: Platon. De aceea, cred că este esenţială şi plină de revelaţii analiza dialogurilor, într-o formă interactivă, întrebătoare şi vie – exact cum e atmosfera din scrierile faimosului filosof atenian.

Actualitatea dialogurilor lui Platon e deplină. Nu se vorbea la vremea aceea despre alte lucruri decât despre ce se vorbeşte astăzi. Aceleaşi griji, aceleaşi preocupări, soluţii surprinzătoare. Surprinzătoare pentru că veneau dintr-o onestitate intelectuală şi morală care merită să fie astăzi revalorizată.

Structura cursului

1. Phaidon – Exegeza principală se va orienta spre dialogul Phaidon, în special fragmentul 72e – 76d. Argumentul reminiscenţei, foarte interesant datorită ambitusul său metaforic dar şi pentru efectele sale metafizice, incitant de cercetat îndeaproape. Beneficiile unei priviri atente sunt de netăgăduit. O creionare limpede a unui procedeu prin care ajungem la cunoaştere, subsumat unei definiri a celei mai simple şi profunde formule metafizice cu care avem de a face: sufletul.

2. Banchetul – laboratorul în care se compun, cu ajutorul miturilor şi interogaţiilor, imagini ale dorinţei, ale căutărilor sufletului, ale naturii umane. Dintre toate textele lui Platon, acesta este poate cel mai armonios. Participanţii la symposionîşi urmează unul altuia în conversaţie, expunând pe rând câte o poveste despre eros, despre iubire şi felul ei. Banchetul acesta culminează cu discursul Diotimei, relatat de Socrate, cuvântare pe care o vom analiza în detaliu. Diotima ne vorbeşte despre iubire, despre frumuseţe şi despre desăvârşire. O expunere concisă cu o structură aparent rigidă, discurs inspirat din riturile eleusine ale iniţierii. Pedagogie a sufletului însumată în ideea simplă a ieşirii din ignoranţă şi accederii la cunoaştere.

3. Charmides – ce dialog ameţitor! Să fie moderaţie, să fie cumpătare? Sau temperanţă, autocontrol, prudenţă sau ce fel de disciplinare interioară caută Socrate în dialogul cu mai tânărul Charmides? Cu acest dialog mergem în miezul filosofiei, la rădăcina virtuţii, direct spre cunoaşterea de sine.

4. Phaidros – vom face un exerciţiu hermeneutic al dialogului platonician Phaidros. Dialogul este unul dintre cele mai importante şi mai complexe. Asta nu ne va opri să încercăm să înţelegem adevărata miză a acestei scrieri. Dimpotrivă, cu cât ne vom apropia mai mult de text, cu atât şansele de a-i percepe subtilitatea vor creşte. Iubirea pare să fie subiectul principal, în diverse forme ale ei. Zic “pare” pentru că teoriile despre retorică prevalează. Sarcina noastră hermeneutică va consta din a ne lămuri dacă Eros-ul primează sau dacă Logos-ul are de fapt întâietate.

5. Lysis – vom încheia parcursul nostru platonician cu un dialog aporetic. E vorba despre minunatul text numit simplu “Lysis”. Text în care se dezbate natura prieteniei. Testând şi respingând mai multe definiţii posibile ale prieteniei, protagoniştii nu reuşesc să se pună de acord. Dar ceea ce este de observat şi de înţeles este că ei fac asta prieteni fiind, în numele prieteniei. Aporetic poate fi dialogul lor, însă starea şi situaţia sunt exact acelea care, dincolo de text, reuşesc să definească pe deplin ce este miracolul prieteniei.

imagine: „Moartea lui Socrate”, pictură de Jacques-Louis David